Printre români există mulţi
dezabuzaţi refuznici. "Nu am
nicio opţiune, nici un candidat nu e OK". Sfâşiat de dileme interioare sau pur şi simplu senin-indiferent, un astfel de coleg de societate ajunge să nu-şi dea votul nimănui, să pună ştampila pe lângă sau să nu
se ducă la vot.
Frumoasă iluzie. Căci nefăcînd nimic, de fapt tot
faci ceva; nu există opţiune de
neparticipare. Un simplu tabel de decizie îmi arată că neparticiparea e egală
cu susţinerea candidatului câştigător (oricare ar fi acela), deci, nevotând,
tot votez. A, nu-mi exprim explicit opţiunea, nu spun "Da" în faţa ofiţerului
electoral al Stării Civile, în sinea mea sunt împăcat cu decizia de
neparticipare – egal. Rezultatul contează,
iar rezultatul e că tocmai mi-am
exprimat alegerea către cineva. E ca şi cum aş avea un bănuţ pe care trebuie
să-l cheltui; el mi se
trage automat din cont chiar dacă eu nu mă obosesc să-l dau
pe ceva anume.
A doua frumoasă iluzie e
că toate opţiunile sunt indiferente. Întotdeauna se va găsi un discriminator
undeva. Din zece candidaţi toţi-o-apă-şi-un-pământ, unul
a fost olimpic la chimie; sau ascultă Mozart; sau şi-a exprimat dezacordul faţă de dărâmarea unei clădiri vechi şi frumoase. Nici unul dintre
aceşti factori nu reprezintă garanţia
ca acel om este raiul administrativ pe pământ, dar cresc probabilitatea ca
acela să fie mai bun decât ceilalţi (pentru că are un IQ mai mare, pentru că
nivelul lui de cultură sau simţul estetic sunt mai ridicate etc). Maximizarea
raţională a calităţii deciziei ar trebui să includă aceşti factori.
Deci, dacă tot aleg (chiar nealegând), ar fi
corect ca alegerea mea să aibă în vedere aceste potenţiale plusuri. Cu
ce mă ajută să evidenţiez neajunsuri personale pe care le găsesc şi în oferta
altora? Atunci când iau o decizie, aceste neajunsuri se anulează reciproc; rămân ca discriminant plusurile de care vorbeam
mai sus. Dar parcă România s-a blocat într-o cârcoteală cinică şi universală, interzicându-şi totodată ingenuitatea discernământului.
2 comments:
sigur ca exista optiunea de neparticipare. orice actiune [iar nonactiunea e tot o forma de actiune] inseamna ceva, poate fi interpretata. daca ii pui cuiva o intrebare si acela nu iti raspunde nimic, nu e ca si cum nu l-ai fi intrebat nimic.
neparticiparea se traduce, in general, prin greata; sau prin neincredere in sistemul democratic etc.
cat priveste a doua iluzie, milimetric calculand ai dreptate; poate ca nu toti candidatii sunt egali. dar poate ca diferentele sunt atat de mici incat nu merita calculate. la fel cum nu merita sa calculez care franzela e mai mare, cand cumpar una din cos. desi ele sunt milimetric diferite etc.
Din punct de vedere al analizei rezultatelor, a nu alege inseamna a alege castigatorul. Matematic vorbind, daca X si Y candideaza, am 2 optiuni: fie nu votez (si castiga X, sa zicem), fie votez. Nevotand, mi-am irosit un vot potential pt Y, deci e ca si cum as fi dat acel vot pt X. Nevotand cu Prigoana, de exemplu, votez cu Oprescu; nu are importanta ca nu vreau asta, dar tabelul de decizie asta imi arata.
Post a Comment