"Nu presupuneţi că aş putea fi heterosexual", răspunde Remus
Cernea, întrebat fiind dacă are o prietenă. Adică Remus Cernea ar putea fi
foarte bine gay, şi întrebarea corectă ar fi
dacă Remus Cernea "are o relaţie". Ce homofob, ziaristul acela.
Dragă Remus Cernea, nu ar fi nicio problemă dacă ai fi homosexual, însă s-ar cam vedea. Homosexualii au un anumit
comportament, un limbaj al corpului specific, pe care tu nu-l prea afişezi.
Însă, în numele corectitudinii politice, e mai bine sa ignori informaţiile vehiculate
pre- şi pe lângă limbaj, şi să comunici conform unui cod de conduită
stupid-progresist. Ce era dacă Remus Cernea era întrebat: "Ai o prietenă?"
şi el ar fi răspuns "Nu, am o relaţie cu un alt tip, sunt gay". Ei
bine, nu era nimic.
E la fel de evident că Remus Cernea aparţine genului masculin. De ce nu
cere codul de conduită al corectitudinii politice ca omul să fie întrebat întâi
dacă e bărbat sau femeie? Pentru că e evident? Şi ce-i cu asta? Nu-s femeile
egale cu bărbaţii? Nu trece afirmaţia politică înainte de evidenţa faptelor?
Văd diferenţa, dar nu se face să o spun – esenţa apostolatului progresist.
OK, poate că exagerăm şi întrebarea lui Remus e îndreptăţită. În norma
societală a României,
relaţia e între un bărbat şi o femeie iar excepţiile au parte de o privire tare
rece. Dar reacţia lui Remus Cernea la întrebarea ziaristului e foarte războinică - îi răspunde, apoi îi aruncă o privire ucigaşă,
gen "Ai înţeles, mă?" Ma gândesc: dacă ar fi Gabriel Liiceanu gay? Cu
câtă fineţe şi cu câtă poantă ar reacţiona la o astfel de întrebare… Modul în
care i-ar comunica întrebătorului că el e homosexual ar fi probabil o mostră
frumos-povestibilă de savoare ludică, un teatru de insinuari suculente şi
autoironice. Cernea? Cosorul lui Moceanu (oricare parte). Pentru că Remus e
serios, doar se războieşte cu statu-quo-ul fundamentalist al societăţii
româneşti. E numai bun pentru următorul triptic naiv al lui Diego Rivera:
"Militant progresist grăsuţ luptând cu Tradiţia". Tradiţia care, conform
lui Cernea, ar fi învinsă dacă am avea o preşedintă "romă, lesbiană şi
atee".
De ce romă, lesbiană şi atee? De ce nu un preşedinte lapon evreu
politehnist? Sau un marinar tătar cu defect de vedere?
Să cauţi diferenţa cu orice preţ – iată o formă de nejustificată discriminare.
Mie imi pasă extrem de puţin dacă preşedintele e de etnie rom, de asemenea
extrem de puţin despre orientarea lui sexuală, de asemenea extrem de puţin de
apartenenţa religioasă – eu însumi sunt ateu.
Însă lui Remus Cernea îi pasă. Aparent e o virtute clasarea într-o
anumită facţiune, etnică, sexuală sau religioasă. Dacă nu e asta discriminare,
atunci nu ştiu ce e.
Remus Cernea: da, ţie nu iti pasă, dar în glodul satelor româneşti, în
iarba verde de acasă – ăia cam asta gândesc. Aşa, şi? Tu crezi ca oamenii sunt
“fundamentalişti” în virtutea unei doctrine extrem-religioase şi homofobe? Sunt
pur şi simplu needucaţi, nu fundamentalişti, ei ştiu că de Crăciun se taie
porcul iar de Paşti se taie mielul, cât despre sexul anal între bărbaţi, popa
nu are deloc cuvinte de laudă (în public). La ce te aştepţi, la dispute
doctrinare cu badea Gheorghe? Tradiţia, pentru ei, înseamnă cei şapte (şaptezeci
de) ani de acasă, buni sau răi; aşa au învăţat, aşa îţi spun în faţă. Războiul
cu asemenea oameni se numeşte Educaţie; educaţia îi învaţă că oameni sunt şi
unii şi ceilalţi. La ce bun o preşedintă romă, lesbiană şi atee – sună ca un "ba pe-a mătii" progresist (Nu-i aşa,
bade Gheorghe, că nu-ţi plac ţiganii, poponarii şi ateii? Ei, iacă, avem un
preşedinte din ăsta, să vedem ce mai
faci acum).
Dar Remus Cernea nu se războieşte numai cu tradiţia lui nea Gheorghe,
ci cu Tradiţia în genere, cea care stabileşte şi aranjează norme – e revolta
acneic-juvenilă a adolescentului faţă de părinţii care spun "nu ai voie".
Înainte vreme, unul ca Cernea, fără mijloace proprii şi neizbutind nimic, n-ar
fi avut nicio voce pe care să-şi glăsuie suferinţa. Acum, în vremea democraţiei
şi a votului universal, milioane de Remuşi ies la vedere in social media sau pe
stradă (mişcările Occupy) îmbufnându-se ca ţaţele: eu n-am, vreau şi eu ce ai
tu! Nu contează că nu ştiu nimic, că n-am fost în stare să termin o facultate,
că stau cu părinţii, am şi eu două mâini şi două picioare, sunt antropomorfic
corect, deci merit; dă-mi şi mie un os de ros şi-un boţ de mămăligă!
Ia, Cerneo, un os de consilier.
Ma ierţi dacă arăt o lipsă de încredere faţă de cei ce susţin cu prea
multă îndârjire cauza perifericilor; asta e deoarece suspectez că ei înşişi se
simt periferici şi empatizează. Nu dintr-o lipsă de compasiune n-am încredere în
ei, ci deoarece, trăind într-o ţară cu valori
extrem de laxe, ştiu că e foarte uşor sa treci nişte praguri. Dacă e aşa de uşor,
de ce nu le-ai trecut? Ce ar împiedica o lesbiană romă atee să îşi dea licenţa şi
să aibă un loc real de muncă? Există o legislaţie împotriva acestora? Crezi ca
o firmă cu o foame serioasă de headcount ar avea greţuri ideologico-rasiale?
Poate dacă eşti absolvent român de cultură înaltă şi iţi displace orice
activitate în afara causeriei de bodegă îţi va fi mai greu să te angajezi, dar
asta nu are nimic de-a face cu etnia sau religia.
Dacă ai impresia ca oamenii sunt discriminaţi nejustificat, fii tu
însuţi în poziţia "can do", altfel nu ai căderea morală, din starea
celui care n-are chef (căci de putut poţi, nu?), să spui că ar trebui sa se
poată.
Există un articol EvZ care il demască pe Remus
Cernea drept pletos, ateu, satanist, purtător de tricou cu Pink Floyd (printre
altele, autorul se întreabă: "bea Remus Cernea sânge de cocoş negru?")
Pare – şi e – un atac la persoană. Contestându-i ziaristului EvZ (aflat in
stadiul semi-alfabet al confuziei antinomice satanism-ateism) legitimitatea
atacului, aceasta nu validează poziţia de asemeni preintelectuală a lui Remus
Cernea. Faptul că te atacă un idiot nu te transformă în geniu. Vorba lui Carl
Sagan, oamenii au râs de Galilei, dar oamenii au râs şi de clovnul Bozo.
În fine, nu ştiu de la ce podgorie bea Remus Cernea sânge de cocoş
negru, însă mie să nu‑mi daţi să beau cocoş de acolo.
No comments:
Post a Comment