Thursday 29 April 2010

De ce nu există Dumnezeu (I: raţional vorbind)


Există oameni care, deşi non-religioşi, sunt convinşi de existenţa unui creator al Universului. Sunt gata să lase deoparte Vechiul şi Noul Testament, pe Isus şi imaculata concepţiune, precum şi întreaga filozofie a păcatului originar şi mîntuirii, pentru a argumenta pentru "prima cauză" şi "complexitatea ireductibilă".
E, aparent, evident că toate lucrurile au o cauză, de asemenea, că ochiul e un mecanism prea complex pentru a fi apărut pe cale naturală. Ce a fost la "început"? Cum poţi să spui că Universul a apărut din nimic?

Dumnezeu e o fiinţă conştientă care a creat Universul precum şi toate fiinţele vii. Asta ca să ştim cu cine avem de-a face. Adăugând detalii (mântuire, Isus etc), ne lovim de obstacole teologice: vom găsi întotdeauna o biserică sau sectă în dezacord cu presupunerea noastră. Din această cauză, îndepărtăm sursele potenţiale de obiecţiuni şi rămânem cu minimum minimorum: imaginea unui Dumnezeu cu care toate dogmele, inclusiv extrem de mulţi necredincioşi (în sens tradiţional) sunt de acord.
În ce sens există acest Dumnezeu minimal?

Foarte mulţi sunt familiari cu butada lui Russell: undeva între Marte şi Jupiter orbitează în jurul Pământului un mic ceainic. Demonstraţi că nu am dreptate.

Există o probabilitate > 0 ca acel ceainic să existe? Da, evident. O misiune NASA a lansat un ceainic pe orbită, ca răspuns la glumele făcute pe baza ceainicului lui Russell. Orice agenţie spaţială normală, cu simţul umorului, ar proceda similar.

Făcând abstracţie de umorul NASA, ce şanse are ceainicul respectiv să existe acolo? Oricine poate inventa o explicaţie fizic plauzibilă pentru ceainicul respectiv. O expediţie extraterestră a investigat acum 100 de ani în Minneapolis casa unei bunicuţe. Au scanat tot ce au putut scana, şi pe nava lor au încercat să reproducă ceea ce vedeau în casele pământenilor. Printre altele, acest ceainic, care, din cauza unui accident nefericit, s-a pierdut undeva după orbita lui Marte. E extrem de improbabil, dar poate cineva susţine că e fizic imposibil?

Nu numai atât, dar cum cunoştinţele noastre despre Univers sunt incomplete, orice afirmaţie cu sens (deci nu "toate cercurile pătrate sunt albastre") are şanse să cuprindă ceva fizic posibil. Inclusiv "toţi corbii sunt albi" sau solipsismele.

Atunci "Dumnezeu există" nu înseamnă "este fizic posibil să etc etc". Asta e o tautologie. Dacă am spune că ceva există în sensul ăsta, n-am spune nimic. Nimeni nu poate să demonstreze negaţia – că Dumnezeu nu poate exista.

Dacă mâine nu m-aş duce la serviciu motivând că "la nr. 28, un papagal roz invizibil îmi va arunca o cărămidă în cap", m-ar crede cineva? Nu, pentru că nimic din realitatea observabilă nu indică aşa ceva. Corect vorbind, nu voi spune "un papagal roz invizibil care să-mi arunce o cărămidă în cap nu există", ci "atribui o probabilitate neglijabilă faptului că...". De ce atribui o probabilitate neglijabilă existenţei papagalului?
-         deoarece nu există o Teorie a Papagalului Roz. Nu a propus nimeni un mecanism de fapte în care un papagal roz să fie integrat şi care să explice fenomene existente, cu atât mai puţin un mecanism de testare a acestei teorii.
-         deoarece un papagal roz nu a fost observat de către mine sau de către o sursă neinteresată, niciodată.
-         deoarece, întotdeauna cînd eu sau altcineva afirm existenţa unui papagal roz care face X sau Y, există o explicaţie perfect valabilă a lui X sau Y care nu presupune un papagal roz. Prin "perfect valabilă" înţeleg ceva care contrazice una dintre cele două propoziţii de mai sus. Adică, fie există o Teorie a Cârtiţei Albastre, care explică şi prezice X sau Y, fie a fost observată de către surse neinteresate o cârtiţă albastră care... înţelegeţi ideea.

Cred că este metodologic corect să spunem că, în cazul în care toate cele trei cazuri de mai sus sunt adevărate, un papagal roz nu există. Doar metodologic şi nu logic, deoarece nimic nu interzice, în continuare, posibilitatea fizică a papagalului roz.

Dacă acceptăm înţelesul de mai sus al cuvântului "existenţă", Dumnezeu nu există:
Nu există o Teorie a lui Dumnezeu în sens ştiinţific; a afirma că Dumnezeu e la originea tuturor lucrurilor/intervine în faptul X din istorie nu conţine nimic testabil (cum se poate invalida ipoteza?) şi are putere predictibilă zero. De asemenea, nimic din teoriile ştiinţifice actuale nu are nevoie de Dumnezeu ca să funcţioneze.
Nimeni nu l-a observat vreodată pe Dumnezeu. Pavel din Tars nu e o sursă neinteresată.
Întotdeauna cînd se afirmă "Dumnezeu a făcut X sau Y" – fie că vorbim de un pacient în moarte clinică revenit la viaţă, fie că vorbim de apariţia ochiului – există o explicaţie alternativă perfect valabilă şi documentată.

Acest ultim caz e interesant deoarece neînţelegerea lui constituie baza argumentaţiei non-religioşilor pentru existenţa lui Dumnezeu. E aşa numitul "God of the gaps" – "nu înţeleg X, deci există un Dumnezeu care e responsabil de X". În toate cazurile - nu în majoritatea, ci în toate există o teorie ştiinţifică (adica nu imaginaţia bunicii Samara despre broaştele ţestoase care sprijină Pământul) care explică X. Motivul argumentaţiei prin "God of the gaps" e doar ignoranţa oamenilor. Două exemple sunt în mod particular interesante.

1.) Argumentul cauzal al existenţei lui Dumnezeu

a.)   Tot ceea ce există are o cauză
b.)   Universul există
c.)   deci Universul are o cauză, şi anume Dumnezeu

Acest argument, oarecum copilăresc, pare să ignore următoarele:
-         nu e clar ce înţelegem prin cauză. Aristotel distingea patru tipuri de cauze. Sosa distinge de asemenea, patru. Etc.
-         fie şi aşa, mă rezum, intuitiv, la cauză ca "ceea ce produce X". Care este cauza dezintegrării radioactive atunci, un fenomen pur aleator? Se pare că a.) nu e peste tot valabil.
-         fie a.) totuşi valabil, de ce Universul a fost creat de Dumnezeu şi nu de Viezurele-timid-de câmpie? Sau vorbim de unul şi acelaşi lucru?

2.) Complexitatea ireductibilă

a.)   Acest obiect complex are un creator
b.)   Acest obiect Y pare să fie la fel de complex ca şi X
c.)   deci Y are şi el un creator.

Sweet.
         
Pentru orice organ care e "prea complex pentru a fi evoluat" există un drum biologic perfect explicat şi acceptabil. În particular, pentru evoluţia ochiului, fie exemplul de aici. Sunt prea multe cazuri accesibile pe Internet pentru a invoca lipsa informaţiei.
În plus, nimeni nu pare să aibă ceva cu acel "pare să" din b.)
De asemenea, nimic din argument nu interzice prezenţa mai multor creatori. De ce acelaşi Dumnezeu a creat şi ochiul şi nervul laringeal?

Nota bene. Nu putem face nimic cu cei care afirmă existenţa lui Dumnezeu în pofida logicii (credo quia absurdum). Ei sunt obiectul altei argumentaţii.

Nota bene II. Există însă extrem de mulţi oameni, perfect normali şi educaţi, care iau de bună existenţa lui Dumnezeu deoarece tradiţia le spune asta iar ei nu se gândesc mai departe deoarece nu le trece prin minte să se gândească. Aceşti oameni nu sunt familiari cu "God of the gaps" şi cu acest gen de argumente, pentru că nu au căutat niciodată să citească aşa ceva. Limbajul unui astfel de discurs trebuie să fie natural, clar pentru un copil de 10 ani, altfel, dacă e prea abstract şi scientizat, e degeaba.

Nota bene III. În Lausanne se încearcă simularea unui creier uman folosind un supercomputer (proiectul Blue Brain). În caz că reuşeşte, pentru un astfel de creier simulat, noi am fi Dumnezeu, o instanţă observabilă de papagal roz.

4 comments:

Ciobanu Alin Marcel said...

Pavel din Tars e o sursă neinteresată. / Pavel din Tars nu e o sursă interesată.

Nu toate fenomenele observate au fost si intelese in totalitate. Nu totul are o explicatie stiintifica (,) completa. Daca ar fi asa, cercetarea stiintifica nu ar mai avea nici un rost

mihaela.trifu said...

cu o astfel de argumentatie, logica si documentata, pe tema divinitatii, s-ar mandri mari filozofi ai lumii (asta daca nu si-ar prinde urechile)

Aaragn Theglin said...

Marcel,
Thx for the comment
Pavel din Tars e o sursa interesata, asta am vrut sa spun (am folosit o dubla negatie ca sa fie mai incurcat :-) )
Sigur ca nu toate fenomenele observate nu au fost inca intelese; dar Dumnezeu nu e un fenomen observat.

Miha: you humble me :-)

Ciobanu Alin Marcel said...

fie-mi iertată intrarea nechemată, dar ar fi fain dacă ai mai scrie câte ceva pe aici...